Examen sumar de urina

TiparesteE-mailPDF

Examenul fizic al urinei

Cantitatea de urina emisa in 24 ore depinde de ingestia de lichide, de pierderile de apa prin transpiratie si de functionalitatea aparatului urinar.

Valori normale

Adulti si copii peste 14 ani: 1000-1600 ml
Copii intre 8-14 ani: 800-1400 ml
Copii intre 5 -8 ani: 650-1000 ml
Copii intre 3-5 ani: 600-700 ml
Copii intre 1-3 ani: 500-600 ml
Copii nou-nascuti: 30-60 ml

Valori anormale

Cantitatea de urina peste 2500 ml/24h defineste poliuria.
Cantitatea de urina scazuta sub 500 ml/24h constituie oliguria.
In mod normal, cantitatea de urina eliberata ziua este mai mare decat cea din timpul noptii. Inversarea acestui raport este starea patologica denumita nicturie.

Aspectul

Urina normala este in general limpede. O urina tulbure in momentul eliminarii ei poate contine:
·    Saruri (urati, oxalati, fosfati, carbonati)
·    Mucus, puroi, epitelii, microbi
·    Grasimi (aspect laptos)

Densitatea

Depinde de concentratia substantelor dizolvate si are valorile normale cuprinse intre 1,015 1,025.

Examenul chimic al urinii

Ph

Definitie / valori normale

pH-ul urinei este reactia urinei si are valori normale intre 4,8 si 7,8. Urine puternic acide (pH < 4,5) se produc in procesele maligne (are loc distrugerea crescuta de proteine), febra, diaree abundenta, acidoza diabetica sau metabolica.

Scaderi anormale

Valori scazute ale pH-ului urinar (deci urine acide) se intalnesc in:
·    Reumatismul poliarticular cronic
·    Diabetul zaharat
·    Insuficienta renala decompensata

Cresteri anormale

Valori crescute ale pH-ului urinar (urine alcaline) se intalnesc in:
·    Alcaloza respiratorie
·    Alcaloza metabolica
·    Varsaturi abundente (etiologii diferite)
·    Infectii ale cailor urinare (uretrite, cistite, pielite, pielonefrite)

Proteine urinare (proteinurie, albuminurie)

Reprezinta prezenta in urina a cantitatilor anormale de substante proteice datorita unor afectiuni renale sau extrarenale.

Interpretare
Urina limpede: albumina absenta.
Urina cu o usoara opalescenta: nor foarte fin (contine aprox. 0,015 la mie).
Urina cu aspect tulbure fara flocoane = nor fin (contine aprox. 0,02 la mie).
Urina cu flocoane abundente: lbumina dozabila.
In sumarul de urina normal nu exista albuminurie.
Proteinuriile functionale sunt interitente si apar in conditii speciale, cum sunt:
·    Proteinuria de effort (sport, mars, munca fizica)
·    Proteinuria la palpare
·    Proteinuria a frigore
·    Proteinuria emotionala
·    Proteinuria ortostatica (adolescenti 14 18 ani)
Proteinuriile extrarenale sunt intalnite in unele afectiuni datorate unor cauze prerenale sau postrenale.
Proteinuriile prerenale pot avea urmatoarele etiologii:
·    Proteine incomplet digerate la nivelul mucoasei intestinale
·    Albuminele digestive c origine
·    Hemoglobina in malarie
·    Anemii hemolitice
Proteina Bence-Jones: mielom multiplu, leucoze.
Proteinuriile postrenale pot fi cauzate de sangerarile la nivelul cailor urinare prin litiaza renala, papilomatoza, polipoza a cailor urinare, TBC renal, tumori de bazinet si vezica urinara, precum si de procesele inflamatorii ale cailor urinare (pielite, uretrite, cistite).
Proteinuriile renale sunt consecinta afectarii nefronului sau a unor boli extrarenale, dar cu interesarea secundara a nefronului:
·    Glomerulo - nefrita acuta si cronica
·    Glomerulo nefroza (lipoidica, amiloidica, lupica si diabetica)
·    Tubulopatii produse prin intoxicatii exogene (arsenic, chinina, bismut), galactozemie, sindrom Toni Debre Fanconi, rinichi de soc, pielonefrite
·    Afectiuni extrarenale cu interesare renala, insuficienta cardiaca, tromboza venei renale, feocromocitom, hemoragii si traumatisme cerebrale.
Glucoza
In mod normal urina nu contine decat cantitati foarte mici de glucide (glucoza = 100 300 mg la mie).
In mod patologic, glucoza poate aparea in cantitati apreciabile, prezenta ei fiind cunoscuta sub numele de glicozurie.
Glicozuriile pot fi fiziologice (ingestie alimentara crescuta de dulciuri, eforturi fizice mari) si anormale (diabet zaharat, diabet renal, hepatopatii, hipertiroidism, acromegalie, bola Cushing, sindromul Toni - Debre Fanconi.
Compusi cetonici
In urina normala pot exista cantitati mici de compusi cetonici (acetona fiind produsul principal).
Cantitatea lor in urina creste apreciabil in afectiunile care cresc cetogeneza hepatica sau scad utlizarea compusilor cetonici in tesuturile extrahepatice (tesut muscular, rinichi), si anume :
·    Efort muscular stresant
·    Inanitie sau regim alimentar dezechilibrat (bogat in lipide si proteine, sarac in glucide)
·    Tulburari gastro-intestinale acute sau cronice mai ales la copii (dispepsia acuta, toxicoza)
·    Varsaturi accentuate (sarcina)
·    Diabet zaharat
Pigmenti urinari
In conditii fiziologice, culoarea este data de pigmentii si cromogenii existenti in urina (urobilinogenul, urobilina, urocromii, etc).
Patologic, in urina pot fi gasiti pigmenti sanguini, pigmenti biliari si acizi biliari (saruri biliare). Prezenta acestora indica existenta unui icter obstructiv (extrahepatic sau intrahepatic), fie a unui icter parenchimatos hepatic.

Bolile care dau ictere prin obstructie biliara sunt:

·    Calculi canaliculari sau biliari
·    Ascarizi canaliculari
·    Neoplasm biliar
·    Inflamatii ale cailor biliare
·    Aderente si tumori ale regiunii subhepatice
·    Neoplasm renal drepr
·    Pancreatita cronica

Afectiunile care produc ictere parenchimatoase:

·    Hepatita epidemica
·    Septicemii
·    Pneumonii
·    Febra tifoida
·    Mononucleoza infectioasa
·    Lues secundar
·    Hepatite toxice (intoxicatii cu plumb , fosfor, saruri de aur si bismut, intoxicatii cu ciuperci)
·    Hepatite alergice
·    Ciroze hepatice

In icterele hemolitice, bilirubinuria lipseste, fiind prezent urobilinogenul.

Afectiunile care produc icterele hemolitice sunt:
·    Icter hemolitic congenital
·    Icter hemolitic dobandit (toxic, infectios)
·    Anemie hemolitica Lederer Brill
·    Hemoglobinurie paroxistica (a frigore, de mers, nocturna)

Urobilinogenul poate fi crescut valoric in urina si in tumori maligne hepatice primare sau secundare, in steatoza hepatica, abces hepatic.

Your rating: None Average: 3.5 (4 votes)
Tags: